Las’ că-i ghini

Nici nu știu cum să încep subiectul. E o temă mult prea delicată ca să o pot ciopârți cu niște replici tăioase. Dar e și foarte personală și mă preocupă mult. Dar lăsăm dezvăluirile private pentru bere :).

Aici vorbim despre ignoranță. Nu prostie, nu naivitate, ci anume ignoranță. Față de propria persoană. Față de propria sănătate. Care se împuținează ca și numărul de zile ce ne-au mai rămas.

Nouă nu ne plac doftorii. Nouă nu ne place să recunoaștem că cedăm fizic. Noi nu avem cultura prevenirii maladiilor. Tratatul ”buchetului” de probleme e opțiunea preferată, dacă se mai ajunge la ea… Important să fie vaca și porcii sănătoși și găinile să le placă cocoșului, că noi pe lângă ei vom supraviețui cumva. Come on, zicem noi, ploaie să fie, că în rest vom avea de toate.

Nu mergi la doctor, da mergi la piață în ajun de blajini să te aprovizionezi cu pomeni de sufletul rudelor și, cât de ciudat ar suna, de sufletul tău. Că e normal să te pregătești de moarte. E normal să investești în șărvete și pocrîvale și nu în ultrasonografii și electrocardiograme. E normal să-ți rezervi loc la cimitir, să-ți scrii pe monument numele și anul nașterii și să pui cratima simbolică, ce-ți conferă ție și curioșilor un moment de suspans. De care, din păcate, nu vei putea să te bucuri. De fapt nimeni nu se va bucura. Mai ales când viața ți-a fost curmată prematur. Pentru că ai neglijat propria sănătate.

Tu nu poți să eviți clipa stingerii, dar poți să o amâni. Un junghi care se repetă zilnic nu e de la vârstă. E de la boală. Durerea zilnică de inimă sau cap nu e de la simplă oboseală – poate masca probleme serioase de sănătate. Multe organe nu dor, dar pot fi într-o stare avansată de degradare și semnalele disperate ale organismului nu-s decât pentru a te preveni – dragă, ia mergi şi tu la o consultare.

Medicul nu e dușman, chiar dacă unele lucruri pe care le auzi și unele proceduri sunt dureroase. Tratamentul de 14 zile nu poate fi scurtat la 7 pentru că bunghii (pastilele) s-au terminat. Policlinicile și spitalele sunt la o aruncătură de băț, iar 903 e chiar la îndemână. Medicii nu se uită la tine ca la Monica Bellucci, ba chiar deloc nu se uită, așa că nu-ți fie jenă să te dezbraci. Multe prejudecăţi care nu fac altceva decât să transforme viaţa într-o pregătire pentru moarte şi nu într-o luptă pentru existenţă. Platon s-ar mândri cu siguranţă.

Cu mine e altceva. Eu merg la doctori. Relativ frecvent. Însă duc un mod de viață pe departe sănătos. Ştiu că medicina tratează tot. Dar tot zic să-mi schimb habitudinile cu vreo ocazie. Sper să reușesc. O bună prietenă de-a mea mi-a spus un lucru pe care nu pot să-l uit. Un mod de viață sănătos nu se începe de la o luni, ci de azi. Că mâine poate fi târziu. Mă gândesc des la asta, dar, sincer vorbind, nu fac schimbări radicale. Zic și io – Las’ că-i ghini. Mai am timp.

Reclame
Acest articol a fost publicat în De gândit și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Las’ că-i ghini

  1. alobebe zice:

    Bine tintit. dar, stii „bunghii” se termina si la cei care le numesc „pastile”. Oamenii zisi „inteligenti” tot isi neglijeaza sanatatea. Am in jurul meu zeci de exemple. O parte din ei chiar sunt medici, care ii terorizeaza pe pacientii lor cu un mod de viata sanatos. Eu chiar acum trec printr-un proces dureros care se numeste „ma invat sa cheltui bani in primul rand pentru sanatate” (si o fac scarsnind din dinti).
    La nivel de societate, pana lumea nu va intelege ca frumusetea consta in primul rand intr-un corp zvelt, intr-o piele si un par sanatos si ingrijit, noi nu vom da mai mult pentru un tratament sau o consultatie la medic, decat pentru o pereche de cizme.

    • onorica zice:

      Absolut de acord. Am dat exemplul unor persoane reprezentative din societate, însă i-am vizat fără doar şi poate şi pe cei care sunt „educaţi”. Am şi eu experienţe personale, cum am menţionat. Cred că factorul principal care îi ţine departe de sistemul medical este frica. Nu lipsa de bani sau nu incapacitatea de conştientizare a degradării fizice. Se tem să audă diagnoza şi să fie dependent de sistem şi tratament. Dar oricum, o dată şi o dată o vor auzi. Sper să nu fie prea târziu…

      • alobebe zice:

        eu ma tem de diagnoza! si din cauza asta imi este foarte greu sa ma decid sa merg la medic. experienta proprie, insa, mi-a demostrat de nenumarate ori ca prevenirea sau tratarea timpurie este foarte importanta si mult mai ieftina.

        La noi, insa, sunt foarte multe motive din care lumea nu merge la medic. Unul ar fi nepriceperea multor medici sau lucrul de mantuiala. Eu m-am trezit anul trecut cu o diagnoza foarte neplacuta, dupa 2 luni de tratament contra racelii, care nu era nici pe departe raceala.
        Uneori trebuie, pur si simplu, sa-i mai trimiti in colo si sa faci mai mult sport, sa maninci corect si sa razi mai mult.

        • onorica zice:

          Da, există şi latura care ţine de incompetenţa medicilor şi neîncrederea în sistemulu medical. Însă e un subiect mult prea vast, pe care nu am vrut să-l abordez acum. Dar în general, de acord, gândire pozitivă, emoţii frumoase şi înainte la plăcinte!

        • Adevarat, in ultimul timp diagnozele se mai pun si din „pod” ultimii doi ani am petrecut aproape doar in spitale, datorita unui medic corupt dar foarte brav si talentat in ceia ce face micuta mea fiica este sanatoasa, si nu mai pling nopti ca iar copilul meu va plinge de durere ,pastile,iar bani,iar nervi…
          Sunt si la noi medici bravi,despre care poti scri adevarate romane,cat sunt de bravi,unii corupti dar salveaza mii de vieti si din pacate sunt si acei care timpesc dea binelea si incurca medicina cu zootehnia…traim in tara paradox unde totul este gri si urit dar are un farmec aparte ,principalul sa o pastram…

      • DeepThroat zice:

        da eu cred ca nu e doar lipsa de bani sau frica de dependenta de bunghi la mijloc. cred ca e ceea despre ce scria Sorin ieri – sistemul corupt. frica de a sta pe coridoare si a te uita cum unii trec in fata randului, condusi de o persoana in halat alb cu fata implacabila, de a repeta aceeasi procedura pe mai multe coridoare si in fata mai multor usi, trimis de un coleg la altul, care creaza impresia ca-si fac unul altuia de lucru, si nu cauta o diagnoza… e frica de a suna la 903 ca sa nu-ti vina la miez de noapte un nene beat, cu cizme de santehnic care refuza sa se descalte. frica de a merge la maternitate cu masina proprie cand ii vine sotiei sa nasca, pentru ca de acolo te trimit acasa – sa chemi ambulanta sau sa cauti trimitere de la medicul de familie. mi s-au intamplat toate mie, si as prefera sa nu generalizez…. dar abia aici intervine lipsa de bani pentru a merge la o clinica privata si a te simti om… vorba lui Aleksandr Bovin, din 1988: the ideals of perestroika had „ripened” amid people’s increasing „irritation” at corruption, brazen thievery, lies, and the obstacles in the way of honest work”.
        inteleg ca tu si Sorin v-ati angajat intr-o concurenta de raising awairness pe hibele sociale, va urez succes si va sustin!

        • onorica zice:

          Bine scris. S-ar preta perfect drept un pasaj din postare :). Păcat că-i din experiența proprie. Deși cred că nu sunt persoane care nu au avut vreodată așa incidente.

          În timp ce citeam comentariul mă gândeam la un lucru. Cum a menționat și Sorin (alias Zenu), corupția e o pacoste mare și îi derajează enorm pe cei necorupți. Dar în același timp ei continuă să apeleze la sistem. Pentru că există necesități. Au nevoie de pașapoarte, buletine, permise de cunducere, autorizații, licențe etc. De sistemul medical, însă, reieșind din argumentarea ta, ar prefera să se distanțeze, odată învățați minte cum acesta funcționează. Aici e buba. Problema unui sistem trunchiat de valori la unii, frica la alții, resemnarea și așteptarea sorocului la cei din urmă. Fără o mână se poate de trăit, mai ales că nu știai că te vei lipsi de ea, dar fără pașaport nu ești om…Lipsa banilor nu e factorul decisiv. De acord.

          Mă bucur că m-am pricopsit cu un nou susținător. Reieșind din laconismul lui Zenu, presupun că și el e de aceeași părere ;).

  2. Zenu zice:

    Dunno. Eu atât cât mergeam la medic eram bolnav. Când am încetat să merg m-am însănătoșit. Nici eu nu vreau să generalizez, dar am umblat ghinișor la medic. Am început să-mi cunosc boala ca pe o umbră, să o înțeleg și să mă ajustez la ea. Dar câtă vreme mergeam la medic eram clientul sistemului. Iar clienții sistemului medical sunt pacienții. Însănătoșirea pacienților nu e o muncă grabnică, căci un pacient însănătoșit e un client în minus. Ș-apoi, unde s-au văzut oameni sănătoși. E un „caz special” nu pretind să fie valabil pentru toată lumea, dar și el e un unghi de a privi problema. Vizitele la doftori și sănătatea sunt niște linii care uneori se intersectează. Uneori.

    • DeepThroat zice:

      Adevarat zici, Zenu. Apare ipohondria si distinctia clara, pe care o folosesc nasii mei cand se felicita cu diverse ocazii – zile de nastere, de exemplu – iti doresc mai multi clienti si mai putin pacienti! geniala felicitare… si elocventa. asa ca, daca merg la medic, merg sau la unul privat, sau, recunosc, sun, vorbesc cu sefa medicilor si nu stau la nici o coada… si, lucrul cel mai trist e ca aproape asa e si la lecisanupr! tare as vrea ca, eventual senedeul sa prevada acest lucru, sa nu-mi platesc degeaba polita de asigurare medicala si sa pot alege: sau sa mi-o pot plati unei companii private de asigurare, care are o logica de business si interesul pentru a-si pastra clientii – respectiv ofera un tratament uman pacientilor, sau ca polita actuala sa ofere un alt pachet de servicii si… sa se spuna clar ca avem un sistem medical privat, ca si cel de invatamant… apropos, am aflat cu stupoare ca si din actuala polita, cnam-ul o gramada de banii ii transfera spitalurilor si clinicilor private – pentru cei care opteaza sa se trateze acolo si nu la stat. cum voua asa?
      ps onorica, eu te citesc de la inceput, nu de la articolul asta. tine-o tot asa.

  3. onorica zice:

    Aici trebuia să fie un like.

  4. nativozian zice:

    ai diagnosticat foarte bine draga Onorica maladia societatii noastre – ingoranta. Nu avem cultura medicala, mai deloc. Tin minte cum zicea un medic: Ce vrei sa va fac acum cand ati ajuns cu un picior in groapa? I se adresa unei doamne de vreo 80 de ani, care venise pt o operatie de artroplastie (protezare) pt ca deja practic nu mai putea merge. Asa-i omul la noi, crede ca va trece din senin. Eu personal, chiar nu las sa treaca din senin – pt ca stiu ce inseamna un diagnostic tardiv. pretul este unul prea mare, pe care uneori il platesti si toata viata…

    • onorica zice:

      Mai e și lipsa de tact care e taaare importantă la medici. Sunt doctori care îți spun pe șleau că ai ajuns să ai tahicardie pentru că mănânci ca o vacă sau cistită, pentru că umbli în fuste scurte…Intolerabil e însă atunci când ți se spune diagnoza fatală în față. Sunt și așa cazuri. Din păcate.

      • nativozian zice:

        unii medici nu trebuie sa se joace de-a Dumnezeu si sa-i spuna pacientului: mai ai de trait 5 luni… Cunosc citeva cazuri,cind medicii le-au spus rudelor duceti-va si va pregatiti de inmormintare ca nu are sanse de viata. dar pacientul mai avea misiuni pe Pamint si ooo minune – omul si-a revenit , e bine mersi, are o gospodarie de albini, mai da si cu paharelul si cu tigara. Uite asa cazuri mi se par intolerabile…

      • hahol zice:

        :)) super, mi-a placut asta cu „vaca”. Daca serios, mi-a placut si tot postul. Probabil abordarea problemei „medicii nostri sunt rai/intacti/prost educati/rai” este tema unei viitoare publicatii. Oricum pe landa aceasta n-am putut trece fara a pune ale mele 5 copeici. Vreau doar sa spun ca intrarea la medic fara rand nu e coruptie, te trimit acasa ca sa chemi ambulanta si sa vii sa nasti nu din cauza ca medicii sunt rai, ci din cauza ca asa au hotarat la minister prin ordinele emise si daca se incalca ordinul, apar probleme.
        Lipsa de tact e ceva relativ. Da ca, marog, sa spuna medicul daca asa si este?
        nativozian mai jos descrie o situatie care e una din primele expuse in cartile de medicina din SUA si Marea Britanie – straduie-te sa gresesti in asa fel, ca in rezultat pacientul sa fie fericit ca medicul a gresit si ca Dumnezeu a ajutat. E o situatie de win-win pentru toti, chiar si pentru medici. Da voi dati acest exemplu ca ceva rau. Medicii nostri urmeaza principiile internationale:)

  5. Pingback: Jur să nu fur! | Onorica Banciu

  6. Winne zice:

    haha…. that is a cool idea! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s