Minune c-un picior în Europa şi altul în Asia

–   Ce parcă eşti turc? Aşa mai spunem noi câteodată când interlocutorul frânează. Multe rele ne-au mai făcut şi turcii ăştia pe semne. Le plăteam din răstimpuri tribut în schimbul liniştii. Ne-au mai jefuit puţin când li se trezea pofta. S-au supărat ei pe Ştefan că nu-l plăcea pe Radu cel Frumos şi hai la bătaie. Şi culmea, se tot împrăştie cu musulmanismul lor prin lume şi-i sfidează pe creştinii noştri, înghesuiţi în biserici fără oxigen, dar cu multă credinţă. Se folosesc de fetele noastre cuminţi pentru a-şi satisface poftele trupeşti. Tare răi şi netoţi mai sunt şi ei.

Mă mir cum de aşa un popor a construit un imperiu şi apoi un stat mare şi puternic. Cu o economie solidă şi cultură de invidiat. Turismul înfloreşte. Producţia de mărfuri e în toi. Turcia nu e China şi tot ce e turcesc deja e de lux în străinătăţuri. Muzee care vorbesc, strigă, alină. Galerii care îţi lasă un gust amar – de ce Dali, Picasso, Kahlo vin la ei, dar la noi nu? Popor care hrăneşte pisoii dolofani şi câinii alintaţi din stradă cu mâncare specială, îmbogăţită cu vitamine şi substanţe digestive. Oameni radioşi, plimbându-se pe stradele pietonale, curăţate chiar şi când nu e nevoie. Atmosferă îmbibată cu muzicuţă tradiţională, franceză, portugheză care ademeneşte în librării, magazinaşe artizanale şi localuri ce te îmbată cu miresmele de kebab, lahmacun şi dolma. Terase cu proprietari insistenţi care fac totul să stai la ei şi ziua şi noaptea, şi vara şi iarna. Au grijă să te aşeze lângă încălzitor, să te acopere cu o păturică şi să te lase liniştit să priveşti cum pulsează oraşul noaptea în frig, când mintea moldoveanului e doar la televizor şi colţuni.

Totul la pachet e un orient atât de occidental, de-ţi tulbură mintea, ţie bietului turist, care trebuie să revii din paradis la nişte principii şi valori. La calificativul „în dezvoltare”. O ţară în dezvoltare, o societate în dezvoltare, o cultură în dezvoltare. Cât noi ne tot dezvoltăm, ei chiar o fac. Atât de bine, încât te gândeşti da ce ar fi fost dacă Ştefan nu era aşa un strateg de bun? A?

În tot cazul, în Turcia azi e sărbătoare. Ca la noi. Doar că în Turcia.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în De gândit și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Minune c-un picior în Europa şi altul în Asia

  1. Ion Grosu zice:

    Îmi pare că am fost aici. Terminalul 8?

  2. onorica zice:

    Eh…ăsta-i un terminal la care ai prefera să nu vină avioanele. Să te lase acolo, căci în preajmă e TOT. Ai să vezi şi tu. Sunt sigură.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s