La hotar

Uneori mă gândesc că ar fi bine să fii o muscă. Preferabil cu traiul mai departe de bălţi şi mai aproape de jainişti. Ei doar nu supără nici o muscă. Zbori pe unde vrei, mănânci ce vrei, n-ai nevoie de acte şi diplome. CV-ul e similar de la muscă la muscă. Poate doar locul naşterii şi other skills diferă niţel. Unele ştiu cum să ocolească palmele abile ale bipezilor, altele cunosc cum să pretindă că au leşinat sau chiar şi-au dat ortul popii, iar apoi să te privească chiorâș, cum doar ele pot, şi când eşti în plin extaz de marea pradă, ele ţuşti, la libertate. Dacă nu cumva confundă scara spre ieşire cu panglica lipicioasă atârnată lângă geam.

Da, cu cât mai mult dezvolt soarta muştei, cu atât mai mult înţeleg că nu e soarta pe care mi-o doresc. Cred că e mai bine să fiu pasăre. Are aceeaşi libertate ca şi musca, trăieşte mai mult şi plus la asta e inteligentă (în special dacă e cioară), ceea ce îi dă mult mai mari şanse de supravieţuire decât altor fiinţe zburătoare. Dar stai puţin, la gândul că uneori tre să mai ciuguleşti cadavre, mă apucă tremuriciul. Plus să fiu batjocorită doar pentru faptul că din adâncul sufletului am vestit de sus aceloraşi bipezi mare noroc financiar, nu-mi surâde ideea. Chiar şi la păsări faptele bune nu sunt răsplătite pe măsura efortului.

Aşa că vreau să fiu britanică. Sau scandinavă, de ce nu? Oameni, născuţi în civilizaţii cu literă mare, cu libertatea de a-şi schimba cursul vieţii radical, fără regrete, fără temeri. O mobilitate înnăscută de invidiat. Azi ai chef de un terci cu ovăz, stai acasă şi-l mănânci. Mâine vrei o berică la Praga, te-ai catapultat de week-end şi ţi-ai umplut burduhul. E cam posomorât şi frig, faci o raită în sudul Italiei şi te laşi gâdilit de soarele sicilian. Azi eşti consultant pe politici, mâine, când deja consideri că eşti depăşit, pleci în organizaţii de caritate. Când ai făcut prea mult bine umanităţii, te retragi într-un loc dosit, îţi deschizi o cafenea pe placul tău şi le povesteşti drumeţilor despre cât e de bine să ai în viaţă opţiuni şi să te poţi folosi de ele fără frică. Căci dacă ai şcoală, nu te pierzi. Să o vrei că nu se întâmplă. Eşti protejat. Eşti sigur.

Destinaţiile moldovenilor (legali) pot fi numărate pe degete. Harta se conturează într-un mod tare bizar. Tot ce-i Vest e negru. Tot ce-i Est e alb, însă plin de cruciuliţe şi zerouri, ceea ce înseamnă a naibii de scump sau a dracului de nasol. Iaca aşa şi trăim. Mai bine ca muştele. Undeva între păsări şi „oameni albi”.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în De gândit și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s